Kinetoterapie 360 2018-05-26T08:05:06+00:00

KINETOTERAPIE 360

Specialitati conexe kinetoterapieFiecare pacient care ne trece pragul beneficiază de un tratament personalizat, iar misiunea noastră este de a-l reechilibra din punct de vedere musculo-articular. Totul începe cu o evaluare, apoi sunt setate obiectivele și planul de tratament.

Prin kinetoterapie, pentru că oferim o plajă largă de tratamente, refacerea celor două sisteme, muscular și osos, este evaluată din perspectiva mai multor arii medicale:

  • Terapia Durerii – se ocupă cu tratarea bolilor care au ca simptom pregnant durerea cronică sau subacută ce afeactează calitatea vieții. Aceasta reprezintă un cumul de investigații amănunțite și terapii care au ca scop principal găsirea cauzelor durerii și tratarea lor.
  • Ortopedie – reprezintă specialitatea medicală concentrată asupra rănilor și bolilor sistemului musculo-scheletic al corpului. Acest sistem complex include oasele, articulațiile, ligamentele, tendoanele, mușchii și nervii și permite omului să se miște, să lucreze și să fie activ.
  • Neurologie – reprezintă ramura medicinei care se ocupă cu diagnosticarea și tratamentul tuturor bolilor și afecțiunilor sistemului nervos central și periferic, inclusiv învelișurile lor, vasele de sânge și țesuturile care răspund la stimuli, cum ar fi mușchii.
  • Imagistică – este specialitatea medicală care reunește mai multe proceduri utilizate în terapie pentru a schimba atitudinile, comportamentul sau reacțiile fiziologice. Ca proces mental, imagistica este definită ca “orice gând care reprezintă o calitate senzorială”. Aceasta include, pe lângă partea vizuală, toate simțurile: auditiv, tactil, olfactiv, proprioceptiv și kinestezic.
  • Psihologie – este știința comportamentului și a minții, inclusiv a fenomenelor conștiente și inconștiente, precum și a gândirii. Psihologia își propune să înțeleagă indivizii și grupurile de indivizi prin stabilirea unor principii generale și cercetarea unor cazuri specifice.
  • Diabet Zaharat și Boli de Nutriție – descrie un grup de afecțiuni metabolice în care o persoană are hiperglicemie (zahăr în sânge) sau producția sa de insulină este insuficientă fie pentru că celulele organismului nu răspund corect la insulină, fie amândouă.
  • Flebologie – reprezintă ramura medicinei care se ocupă cu tratarea afecțiunilor sistemului venos, mai exact a venelor varicoase.
  • Ginecologie – reprezintă specialitatea medicală care se ocupă cu fiziologia și tratarea adecțiunilor sistemului genital feminim, în special în perioada pre și post natală.
  • Chirurgie Bariatrică – reprezintă intervenția chirurgicală prin care se realizează scăderea în greutate prin limitarea cantității de alimente pe care stomacul o poate menține, cauzând malabsorbția de nutrienți (incapacitatea intestinului subțire de a absorbi nutrienții într-un mod adecvat) sau printr-o combinație atât a restricțiilor gastrice, cât și a malabsorbției.

Ce este kinetoterapia?

Kinetoterapia poate fi definită ca o terapie prin mișcare ce are rădăcinile în greaca veche, „kinesis”, însemnând mișcare și „therapia”, însemnând tratament. Folosește ca mijloace mișcările active și pasive, cu scopul recuperării unei funcții cât mai complete. Kinetoterapia are la bază exercițiul fizic, acesta având un rol extrem de important în refacerea funcțiilor si sistemelor mio-artro-kinetic și cardio-respirartor.

 Care sunt beneficiile kinetoterapiei?

Beneficiul kinetoterapiei poate fi în scop:

  • profilactic – cuprinde totalitatea metodelor și mijloacelor kinetologice care se adresează menținerii și întăririi stării de sănătate;
  • terapeutic;
  • recuperator.

Kinetoterapia profilactică reprezintă totalitatea metodelor și mijloacelor kinetologice utilizate pentru a preveni starea de boală prin menținerea și întărirea stării de sănătate. Kinetoterapia curativă, cu scop terapeutic, este întâlnită în kinetoterapia profilactică și cea de recuperare. Exercițiile fizice medicale de recuperare reprezintă principala ramură a asistenței de recuperare funcțională și este aplicată în întreg domeniul deficitului funcțional al unor boli cronice (în special ale aparatelor locomotor și cardiorespirator).

În ceea ce privește aceste trei ramuri ale exercițiilor fizice medicale, nu există deosebiri semnificative între tehnicile lor.

Principiile de aplicare a exercițiilor fizice medicale au la bază anumite obiective care trebuie urmărite. Obiectivele principale sunt:

  • relaxarea;
  • corectarea posturii și aliniamentului corpului;
  • creșterea mobilității articulare;
  • creșterea forței musculare;
  • creșterea rezistenței musculare;
  • coordonarea-controlul și echilibrul;
  • antrenarea la efort;
  • reeducarea respiratorie;
  • reeducarea sensibilității.

Toate acestea se realizează prin intermediul unor tehnici și metode.

Relaxarea: poate fi generală sau parțială (a unui segment) a unui grup muscular sau mușchi.

Corectarea posturii și aliniamentului corpului utilizează ca și tehnici postura corectată/hipercorectată, menținută prin diverse metode de fixare; mișcări pasive, active asistate (activo-pasive) și active; contracții izometrice; diverse tehnici de facilitare proprioceptivă.

Creșterea mobilității articulare se realizează prin mai multe metode și în funcție de patologia care determină limitarea mobilității articulare:

  • dacă mobilitatea articulară este determinată de redori ce necesită  “întinderea țesuturilor” se vor utiliza întinderi prin posturi corective (libere, liber ajutate, fixate);
  • de asemenea, există redori care necesită scăderea hipertoniei musculare și utilizează, ca metode, metoda Bobath pentru inhibarea activității neuronale responsabile de producerea spasticității, iar ca tehnici, utilizează tehnici kinetice de neuropropriocepție cu rol inhibitor pe tonusul muscular și de creștere a mobilității articulare cum ar fi: inițierea ritmică, relaxare-opunere, relaxare-contracție, stabilizarea ritmică, rotația ritmică;
  • se mai utilizează și stimulări senzitive cu efect de scădere a tonusului muscular general și local: vibrația antagonistului, întinderea prelungită, presiunea pe tendoane, stimul termal, atingerea ușoară, semnal vizual și verbal.

Creșterea forței musculare nu înseamnă neapărat și hipertrofia musculară, dar reciproca este valabilă.

Creșterea forței musculare se realizează prin contracție izotonică contra unei rezistențe care nu blochează excursia mișcării. Cel mai utilizat tip de efort muscular pentru creșterea forței musculare și obținerea hipertrofiei este mișcarea izotonică cu rezistența care este superioară mișcării izometrice – cu rol, de asemenea, important în atingerea acestui obiectiv. Contracția izometrică trebuie să realizeze minimum 35% din tensiunea maximă musculară și ca durată să nu depășească 12 secunde (în patologie, se utilizează contracție izometrică cu durată de 3-5-6 secunde). Capacitatea de a genera forța musculară se realizează în ordine prin contracție excentrică, contracție izometrică, contracție concentrică.

Contracția izokinetică este o contracție dinamică, dar viteza mișcării este regulată, astfel încât rezistența să fie în raport cu forța aplicată în orice moment al amplitudinii unei mișcări. Acolo unde există deficit mare de forță musculară (din cauză neurologică) cu forțe musculare de 0, 1, 2 și chiar 3, se utilizează alte exerciții la care se adaugă progresiv izometrie și rezistențele. Aceste exerciții sunt reprezentate de: posturi declanșatoare de reflexe tonice, tehnici de facilitare pentru întărirea musculaturii, elemente facilitatorii de creștere a răspunsului motor (întindere rapidă, tracțiunea, vibrația, periajul etc).

Creșterea rezistenței musculare

Rezistența este capacitatea de a susține un efort (capacitatea mușchiului de a susține o contracție). Tehnicile de creștere a rezistenței musculare sunt aceleași ca cele din cadrul creșterii forței musculare, între ele existând o relație directă. Principiul pentru creșterea rezistenței este creșterea duratei antrenamentului (se lucrează de obicei la intensități scăzute de efort, dar prelungite în timp).

Creșterea coordonării, controlului și echilibrului

Dezvoltarea coordonării înseamnă o creștere a preciziei mișcării și determină apariția deprinderilor motrice ce au la bază engramele motorii. Ca și tehnici, sunt utilizate mobilizările poliarticulare (triple flexii, triple extensii), exerciții Frenkel care urmăresc coordonarea mișcărilor membrului inferior din decubit, sezând și ortostatism. Acestea cresc controlul proprioceptiv al MI în diverse tulburări neurologice.

Antrenarea la efort este un obiectiv deosebit de important deoarece lipsa efortului fizic impus de boală determină o serie de perturbări funcționale ale întregului organism și în special dezadaptări metabolice, cardiorespiratorii, musculare. Metodele antrenamentului la efort sunt variate, cele mai comune fiind: mersul – cel mai recomandat pentru inițierea antrenamentului la efort, activitățile de autoîngrijire și casnice, urcatul scărilor și pantelor, bicicleta ergometrică și covorul rulant, alergarea, înotul, terapia ocupațională, sportul terapeutic și munca.

Mijloacele și tehnicile folosite în kinetoterapie

  • electroterapia și fizioterapia;
  • terapia manuală (tehnici de mobilizare și manipulare specifice, tehnici de eliberare a punctelor trigger, tehnici de mobilizare a țesuturilor moi). Este folosită pentru relaxarea și reducerea contracturilor musculare și nu în ultimul rând îmbunătățirea circulației;
  • masajul;
  • drenajul limfatic (Vacumed și cizmele de compresie).

Organizarea programelor de Kinetoterapie

Organizarea programelor de kinetoterapie, de recuperare terapeutică, se realizează în funcție de patologia pe care o avem de tratat, de deficitul funcțional al pacientului și de principalele complicații și agravări posibile ale unor boli cronice.

După stabilirea unui diagnostic de către medic pentru realizarea unui program kinetoterapeutic complet este necesară, în primul rând, evaluarea – care este parte integrantă a kinetoterapiei. Astfel, evaluarea precizează:

  • starea de sănătate sau de boală;
  • cum evoluează în timp o stare patologică;
  • cum răspunde o disfuncție la un tratament;
  • capacitatea de muncă sau de autoîngrijire.

Pentru evaluare este necesară efectuarea unei testări clinice musculoarticulare. Cunoașterea gradului de mișcare a unei articulații sau a valorii forței unui mușchi este absolut necesară pentru a putea stabili un diagnostic funcțional în cadrul bolilor care afectează aparatul locomotor. Testarea clinică musculoarticulară reprezintă modalitatea de apreciere calitativă și cantitativă a capacității de mișcare a sistemului mioarticular. Tehnica de analiză a gradului de mobilitate articulară se numește “bilanț articular” sau “testing articular”, iar analiza forței diverselor grupe musculare este denumită “bilanț muscular” sau “testing muscular”.

Aceste bilanțuri clinice sunt analitice, ele cercetând fiecare mușchi, articulație în parte. Există și bilanțuri globale în clinică ce se bazează pe aprecieri globale bazate pe gestica și activitatea vieții obișnuite sau pe gestica din timpul desfășurării anumitor munci. Bilanțurile globale sunt tot mai apreciate în ultima vreme deoarece sunt foarte folositoare, în special în cazul pacienților cu incapacități funcționale importante, pentru alcătuirea obiectivelor de etapă ale programelor de recuperare funcțională.

În clinica noastră se pot efectua testări musculo-articulare computerizate cu tehnologia Biodex.

Aplicarea planului de lucru implică, însă, obligatoriu și reevaluarea, adică:

  • aprecierea progresului obiectivelor propuse la termenele stabilite;
  • modificarea acestor obiective și termene când este necesar;
  • schimbarea metodelor utilizate sau adăugarea unora noi.

Programul kinetoterapic se va opri când:

  • scopurile propuse au fost atinse;
  • s-a obținut un platou al rezultatelor pozitive de la care nu se mai constată niciun progres;
  • continuarea programului nu mai este posibilă din cauza apariției unor complicații;
  • continuarea exercițiilor fizice medicale la domiciliu;
  • întreruperea programului este cerută de pacient sau de familie.

În toate aceste situații, încheierea programului se va face cu evaluarea finală, concluziile și indicațiile de viitor. Apelează la echipa kinetoterapeuților din cadrul Centrului de Diagnostic și Tratament Provita.

Echipa de specialiști în Kinetoterapie 360

Kinetoterapeut Moraru Florentina

Moraru Florentina

Kinetoterapeut, licențiat în kinetoterapie și motricitate specială

Kinetoterapeut Nițescu Daniel

Nitescu Daniel

Specialist în kinetoterapie și motricitate specială.

Kinetoterapeut Holobică Oana Alexandra

Holobica Oana Alexandra

Kinetoterapeut, licențiat în kinetoterapie și motricitate specială

Kinetoterapeut Logofătu Ilie

Logofătu Ilie 

Tehnician maseur. Expert în terapii manuale și masaj postural

Kinetoterapeut Chiriță Veronica

Chiriță Veronica

Specialist kinetoterapie.

Kinetoterapeut, licentiat in kinetoterapie si motricitate speciala

Ilie Alexandru

Specialist kinetoterapie.

Terapii speciale folosite în kinetoterapie

Kinetoterapie informatizată

BIODEX

Biodex - kinetoterapie informatizata

VACUMED

Vacumed - kinetoterapie informatizata

TERAPIA SHOCKWAVE

Terapia Shockwave in kinetoterapie

Ce spun pacienții noștri?

Sunt foarte mulțumită de serviciile Provita, le recomand oricui.

Nicoleta Fieraru, București

Medicii de la Provita sunt profesioniști, sunt foarte buni în meseria lor.

Nicu Popescu, Cluj

La Provita am găsit specialiști bine pregătiți și aparatură ca în afara țării. Am fost foarte surprins să fiu tratat atat de prompt și respectuos pentru că îmi făcusem o părere foarte proastă despre sistemul medical românesc.

Ionuț Dinu, Timișoara
Vezi mai multe testimoniale!

Citește mai multe despre:

Dureri de spate
Dureri lombare
Coxartroză
Dureri de mâini
Recuperare medicală
Discopatie lombară
Dureri de genunchi
Hernie de disc
Artroză

Ultimele știri din domeniul KINETOTERAPIEI

Vezi toate articolele

Contactează-ne pentru informații și programări la Kinetoterapie 360 by Provita

Scrie-ne pe e-mail, sună sau vino la unul din centrele noastre specializate în Kinetoterapiei.

Modalități de contact: